Povestea Mea Online

De Craciun am primit cadou un copil din flori…

Posted on: 23/12

In acceptiunea generala, “copil din flori” inseamna copil din afara casatoriei. Dar eu m-am trezit cu el direct inauntrul casatoriei, plocon, surpriza, cadou de Craciun. Si nici macar nu e din flori, cred ca e din boscheti, din fan sau de pe unde s-o fi dus nevasta-mea cu amantul ei…

Am intrat in puscarie pe 17 februarie 2007 si am fost eliberat pe 15 decembrie 2008. Era exclus ca “ploconul” sa fie copilul meu. Sarcina unei femei nu dureaza douazeci si doua de luni. Nici chiar la elefantul asiatic perioada de gestatie nu depaseste douazeci de luni, daramite la o femela din Botosani…Cand am iesit din penitenciar si am ajuns acasa, mi-am gasit sotia zacand in pat, cu buricul la gura. Adica era bortoasa in ultimul hal. A nascut pe 26 decembrie, in a doua zi de Craciun. Petrecere-surpriza, oferita de generoasa mea sotie Ileana! In alta ordine de idei, se dezagrega, in sfarsit, misterul ca Ileana nu mai luase legatura cu mine de cateva luni. Imi faceam griji, crezusem ca a murit, dar ea, in loc sa moara, se inmultise… De ce am intrat eu la inchisoare? Asta e alta poveste. I-am furnizat unuia doi pumni in gura pe stadion, la un meci de fotbal si a cazut cu capul pe banca. Daca tipul dadea ortul popii, putrezeam si eu in puscarie. Din fericire, a scapat doar cu o coma profunda, urmata de o paralizie pe partea stanga a corpului, dar medicii spun ca o sa-i treaca in cel mult zece ani…

Viata in penitenciar nu e deloc usoara, chiar daca se spune ca acolo stai degeaba, freci manganul, lenevesti de dimineata pana seara. Pai leneveala asta te scoate din minti!. In plus, puscaria e un loc foarte periculos, trebuie sa-ti pazesti in perfamenta fundul. Daca vrei sa obtii anumite privilegii, este necesar sa mituiesti gardienii sau sa-ti torni colegii de detentie. Eu am facut si una, si alta, fara prea mari mustrari de constiinta. Printre cartile pe care le primeam pe sub mana, s-a numarat si “Papilon”, un roman despre un puscarias mult mai destept si mai cu sange in vene decat pe cei care i-am cunoscut eu. Acest Papilon, eroul principal, care avea tatuat pe piept un fluture, obisnuia sa evadeze din inchisoare cu usurinta cu care ies clientii dintr-un magazin…

Revenind la Ileana, vreau sa va spun ca mai bine nu reveneam la ea de Craciunul trecut sau fugeam ca din pusca dupa surpriza ca am gasit-o cu burta la gura. Dar eu, fraierul, am dus-o la spital sa nasca, am ingrijit-o… Caci asa sunt eu, sufletist, familist. Am iertat-o si mi-am asumat copilul, l-am primit in ograda mea. Conform balmajelilor Ilenei, tatal copilului este… Sfantul Duh sau cineva de genul acesta. Copilasul, desigur, nu are nici o vina. Un copil este un miracol, un ingeras, un sufletel nevinovat, fara nici o legatura in care a fost conceput. Culmea este ca n-am infiat copilul, ci l-am recunoscut ca fiind al mea. Autoritatiile sunt naive daca isi imagineaza ca e vreunul atat de bine dotat incat sa procreeze dintre puscarie, printre zabrele.

E baiat si l-am botezat Ion. Acest nume deriva de la cuvantul ghinion. Haleste cat doi sau trei baieti, urla ca sirena Salvarii si face pipi din pozitia culcat pe spate, ca o bolta de fantana arteziana.

– Manca-l-ar mama! ciripeste Ileana, privindu-l cu duiosie.

– Crapa-i-ar tata! zic eu, gandindu-ma la tatal lui natural.

– Lache, oare o sa ma ierti vreodata? se milogeste ea retoric, de fapt stiind, in sinea ei, ca am iertat-o.

– In 2013, dar asta daca vine sfarsitul lumii in 2012.

– Chiar crezi ca vine sfarsitul lumii in 2012?

– Asa zic baietii de la televizor. Dar eu nu prea cred… Daca nu te-a trasnit Dumnezeu cand m-ai inselat, o sa traiesti o suta de ani, sau chiar mai mult.

– A fost un accident…

– Imi dau seama. A pierdut unul controlul volanului, a sarit peste carosabil direct in boscheti si s-a infipt intr-un stalp al virtutii. Nu e primul accident de genul asta. Unii s-au ales cu farurile invinetite dupa astfel de intamplari, dar eu eram in puscarie, nu puteam sa reactionez. Nici macar nu stiu cine e protagonistul accidentului…

– Nu vrei sa schimbam subiectul?

– Ba da. Iti propun un subiect la care sa raspunzi: cine e tatal copilului?

– Tu, Lache! Iti poarta numele! Va fi sprijinul tau la batranete!

– Raspuns gresit!

– Esti necrutator!

– Sunt un nesimtit! Pun intrebari indiscrete.

– Ma duc sa-i incalzesc laptele…

– Mai bine fierbi niste vin.

Deci oameni buni, va las la ipoteza anterioara, aceea ca tatal baiatului este Sfantul Duh, ipoteza sugerata de blanda mea sotie. Daca as sti cine e autorul copilului, macar l-as tapa de niste bani sau de niste dinti. In fine… plodul e in ograda mea si gata. Face parte integranta din viata mea. Nu stiu sigur daca vrea sa-i fac fratiori. La o adica, se poate ocupa Ileana, singura, de chestia asta, ca are antecedent. Sotia mea are dreptate; Ionel, zvapaiatu, legalmente, e baiatul meu. O sa am si eu pe cineva la batranete. Plus ca raman cu amintirea celui mai surprinzator cadou de Craciun.

Lache Simion, 33 de ani, Slobozia

Sfarsit.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: